Motanul Charlie doarme leneș pe fotoliu într-un apartament de bloc dintr-o zonă cu subtile rezonanțe literare: cartierul Tei. În somnul său, ignoranța lui Charlie pare desăvârșită: nimeni, niciodată, nu va reuși să îi explice ce este somnul, de ce e noapte ori zi, cum se deplasează mașinile pe stradă sau de ce Norvegia e o monarhie constituțională. Cu atât mai mult, el nu va înțelege că noi, oamenii care îl slujim și îi facem zilnic poze cu telefonul, trăim în plină contra-revoluție culturală, numită „Post-Alfabetism”. Termenul, inspirat din englezescul „Post Literate Society”, e puțin cunoscut în română, deși simptomele lui sunt binecunoscute: citim tot mai puține cărți tipărite și manifestăm tot mai puțină răbdare în fața textelor lungi (cum e această introducere, din păcate). Post-alfabetismul e forma de împotrivire a unei lumi tot mai îndrăgostite de mesajele vizuale care vin în imagini gălăgioase, vii și colorate. Literele au fost devorate de noii demoni ai lumii digitale: smartphone-ul și AI-ul.