Etichete

• Actualitate

Sunt o mamă care a uitat să fie femeie. Și tu la fel? Hai să schimbăm asta!

Scriu cu sufletul deschis, dintr-un loc în care am stat prea mult timp: locul mamei care a uitat să fie femeie. Ani de zile m-am definit printr-un singur rol, cel mai sfânt și mai frumos: mama lui David, băiatul meu minunat, care azi are aproape 19 ani și mergem împreună la braț cu autismul. Ani la rând, am fost și mama, și educatoarea lui, și învățătoarea, și colega de bancă, și prietena, și terapeutul, și umărul pe care să plângă, și mâna care îl ținea când nu mai voia să meargă. Am fost universul lui și, fără să-mi dau seama, am lăsat ca universul meu să se stingă încet, încet.