Într-un peisaj social tot mai haotic, unde schimbarea a devenit singura constantă, rutina capătă o conotație contradictorie. Pentru unii, ea înseamnă plictiseală, plafonare, o viață lipsită de culoare. Pentru alții, e o formă de structură, un refugiu într-o lume imprevizibilă. Departe de a fi o simplă repetiție de gesturi automate, rutina poate fi, în anumite contexte, chiar salvatoare.