Etichete

• Actualitate

Mamă la teatru. De ce m-a dat peste cap o piesă cu Rebenciug pe care ar fi bine să o vedem toți

Am ieșit recent din sala Teatrului Bulandra cu un nod în gât. Văzusem Tatăl, în regia lui Cristi Juncu, un spectacol tulburător, cu Victor Rebengiuc, la 92 de ani, într-un rol pe care nu-l poți uita mult după ce se lasă cortina. Este povestea unui tată care alunecă încet, dureros și ireversibil într-o lume a confuziilor, a amintirilor care se sparg ca cioburile pe podea. Un bărbat care a fost odinioară puternic, stăpân pe viața lui, dar care azi nu mai știe sigur cine e femeia care îi aduce ceaiul sau dacă apartamentul în care se află e al lui. La finalul piesei, în jurul meu, oamenii aveau ochii umezi. Nimeni nu se grăbea să plece. Poate pentru că, preț de aproape două ore, fiecare a stat față în față cu un adevăr pe care nu-l vrem niciodată rostit până la capăt: acela că vine o zi când părintele tău devine copilul pe care trebuie să-l ții de mână. Iar apoi, la rândul tău, vei avea nevoie, poate, de mâna propriului copil devenit adult.