Sunt filme – și har Domnului că sunt! – care împart privitorii în două tabere: unii le adoră, alții le detestă, cale de mijloc nu există! Așa a fost, în competiție, Sirat, în regia lui Oliver Laxe (producție spaniolă, pe generic citești printre producători și numele lui Almodovar). Pentru unii a fost un „coup de coeur”, un film căruia o Palme d’or i-ar veni mănușă! N-am reușit să înțeleg de ce!
Extern• Citește știrea pe libertatea.ro