Din adâncurile labile ale visului, răzbate o chemare tăcută, o halucinaţie luminoasă care se naşte asemenea unei legende fără sfârşit. Un tărâm unde linia gândului se destramă în abur, iar realitatea îşi leapădă armura logicii. Timpul nu mai curge — suspină, se frânge în clipe suspendate. Obiectele nu mai au contur — se topesc unele în altele ca umbrele într-o ceaţă stelară. Iar conştiinţa, eul lucid, devine o simplă dâră, o ecuaţie dizolvată într-o avalanşă de viziuni crude ori mângâietoare, uneori aproape uterine.
Publicitate• Citește știrea pe news.ro