
Dacă este ceva ce-mi lipsește cu adevărat din Crăciunul copilăriei, acela este mersul cu colindul. Petreceam toate vacanțele de iarnă la bunici, într-un sat din apropierea Capitalei, iar ziua de 24 decembrie era, pentru mine, verișorii și vecinii mei, cea mai frumoasă dintre toate. Chiar dacă ne trezeam când încă era întuneric afară și mergeam cinci-șase ore prin ger, bucuria colindatului era de neegalat. Am încercat să recreez această atmosferă și pentru copiii mei, dar este aproape imposibil, mai ales în ultimii ani, într-un oraș grăbită și tot mai indiferent cum este Capitala.
Actualitate• Citește știrea pe totuldespremame.ro