Etichete

• Actualitate

„Toma Alimoș își adună mațele cu mâna, Fefeleaga are cinci copii morți de oftică, puiul lui Brătescu Voinești moare pentru că nu ascultă”. Și ne mirăm de violența elevilor ajunși adulți?

S-a dat examenul de bacalaureat, urmează Evaluarea Națională. Ne uităm pe listele de lecturi și vedem, în mare parte, aceleași texte ca „pe vremea noastră”: povești despre umilință, cap plecat, sânge, jertfă și moarte. Apoi privim știrile: o gravidă de 22 de ani, mamă a doi copii, e ucisă cu toporul de partenerul ei, sub ochii unuia dintre copii. Asta la doar câteva zile distanță după ce o altă gravidă, cu un copil de mână, e împușcată de bărbatul care o controla de când era adolescentă. Citim comentariile: „Dar a făcut și ea ceva” ori „Și ea e de vină”. Am ajuns, cumva, să normalizăm violența și abuzul, iar școala eșuează lamentabil în a pune cărămida la construirea educației emoționale. Și ratează această șansă inclusiv prin lecțiile de la clasă și lecturile obligatorii. „Pe mine nu m-a surprins niciodată succesul știrilor de la ora 5:00 în România. Eram o generație formată pentru așa ceva”, spune Mihai Maci, profesor la Universitatea din Oradea.