Există o frică pe care nu o rostești în gura mare. Nu o scrii pe Facebook, nu o aduci la întâlniri de terapie, nu o incluzi în dosarele medicale. Dar o porți în sânge, în oase, în fiecare respirație. O porți mai greu decât diagnosticul. E frica de ce se întâmplă cu copilul tău după tine. Frica că poate vei muri înainte să știi că e în siguranță. Iar dacă ai un copil cu autism sau cu o altă dizabilitate, frica asta nu e gând ocazional – e un univers paralel în care trăiești mereu. În care îți pui centură la suflet și mergi mai departe ca și cum totul ar fi în regulă. Dar nu e.
Actualitate• Citește știrea pe totuldespremame.ro